“Sarcina este oprită din evoluție. Îmi pare rău, dar nu este activitate cardiacă“…
Cu o expresie plină de compasiune, o doctoriță foarte tânără îmi spune aceste cuvinte după câteva minute bune de tăcere. Nu vedeam monitorul, nu auzeam nimic, dar îi urmăream ochii și fiecare muschi al feței, frumoasei doctorițe. Bruneta, cu fața de porțelan, foarte discret machiată. Nu o cunoșteam, nu era medicul meu, dar nu am privit-o cu neîncredere. Eram la prima ecografie de confirmare a celei de-a doua sarcini. Am intrat în clinică de mână cu soțul meu, emoționați și bucuroși că o să auzim bătăile inimii unei noi vieți. La recepție ne-am întâlnit cu o colegă de-ale mele cu care am împărtășit bucuria. Nu am vrut să mint în legătură cu vizita mea la medic, plus că bucuria nostră era evidentă. Așa că atunci am primit și primele felicitări pentru sarcină. În scurt timp, însă, avea să-mi cadă cerul în cap.
Îmi amintesc atât de bine amorțeala care mă cuprinsese. Încercam să îmi însușesc spusele doctoriței, dar nu reușeam. Eu aveam simptomele unei sarcini, simțeam cu toată ființa mea că voi avea un copil, însă ecografia ne arătase altceva. M-au dus la un test de sânge pentru măsurarea hormonului HCG, specific femeilor însărcinate. Era prezent în sânge, dar nu chiar în cantitatea ideală. Am repetat testul la mai multe intervale de timp pentru că hormonul trebuie sa fie într-o continuă creștere din momentul în care apare sarcina. Al meu era, dar, iar, nu chiar cât scria la carte că ar trebui să fie.
…“Sarcina este oprită din evoluție. Îmi pare rău, dar nu este activitate cardiacă“
Am mers la o a doua ecografie la medicul care m-a asistat la prima naștere, și la care nu mersesem de prima dată pentru că nu găsisem loc în programări așa de repede pe cât doream. Am sunat-o. Era de gardă și am mers imediat să mă vadă. Și ea mi-a spus același lucru. 
Sarcina era oprită din evoluție, iar embrionul ori ceea ce se vedea la ecografie nici nu arăta normal și nici nu avea activitate cardiacă. A exclus posibilitatea ca sarcina să fie prea mică și din acest motiv să nu-i auzim bătăile inimii. Am stabilit să revin peste o săptămână, să mă mai vadă odată și să facem ce trebuie făcut…
Încă o dată, nu puneam neapărat la îndoială ce îmi spusese medicul, dar refuzam să cred… Peste câteva zile am mers să mai cer o părere… Fără să-i spun doctorului specialist în medicină materno-fetală despre ce este vorba, m-am întins pe patul de consultații pentru o ecografie de confirmare a sarcinii, pentru asta mă programasem… După câteva minute, aud aceleasi vorbe pentru a treia oara: nu are activitate cardiacă. Dar… “Beta HCG este tot în creștere de o săptămână de la primul test“, îi spun eu, “Nu este posibil, totuși…“, insist eu. “Nu! Îmi pare rău, dar sarcina este oprită din evoluție. Valoarea în sânge a hormonului mai poate fi în creștere chiar și o săptămână după oprirea din evoluție“ (un fel de inerție a organismului, îmi explică doctorul).
…în sufletul meu încerca să reziste speranța
Au urmat alte câteva zile în care am trecut prin toate stările posibile. Încercam să găsesc explicatii. De ce ni se întâmplă asta?! Ce am făcut greșit?! Mă gândeam la tot ce am mâncat, băut, făcut, gândit, dorit… în ultimele săptămâni. Îmi exploda capul de atâtea gânduri, griji și analize… și peste toate… mă simțeam foarte rău. Mă gândeam cu groază la procedura pe care ar fi trebuit să o fac, încercam să mă pregătesc psihic… dacă este posibil să te pregătești pentru așa ceva… cert este că nu reușeam să accept. Voiam să mă trezesc a doua zi și să-mi dau seama că toata povestea a fost doar un coșmar…
Timid, însă, în sufletul meu încerca să reziste speranța! Se zbătea și se lupta cu mine să-mi dau voie să sper la un miracol. Era foarte greu… Sunt destul de bine înfiptă în realitate, deși nu ai zice!…
Îmi luam putere uitându-mă în ochii care mă căutau mereu: ai lui Mathias și ai soțului meu. Primii îmi spuneau că eu sunt universul și tot ce are el nevoie, ceilalți că mă iubesc și că sunt acolo pentru mine. Cât de norocoasă eram deja! Cu asta în suflet m-am dus să mă mai vadă odată doctorița mea și să facem ce trebuia făcut…
Miracolul
Mă întind din nou pentru a patra ecografie în a zecea zi de la prima. Reacția doctoriței întârzia să apară. Se uita și se tot uita la ecograf, apoi ridică volumul și… se auzeau perfect bătăi de inimă! Acele bătăi pe care le auzisem și atunci când i-am ascultat pentru prima dată inima bătând lui Mathias. “Nu vreau să îți dau false speranțe și nici să mă grăbesc să îți spun că totul este în regulă cu sarcina ta, dar uite, eu văd acum un embrion care arată ca un inel cu diamant! Așa spunem noi medicii când o sarcină la început arată cum trebuie. Ai un inel cu diamant! Și are activitate cardiacă“, îmi spune medicul Alina Pleșoianu. Eu mă blocasem. Acum îmi stătuse mie inima de fericire. Alina îi arată ecografia unei alte colege, pentru încă o părere, și aud iar: “ai un inel cu diamant“. Hai să ne revedem peste o săptâmână!
Am ieșit din cabinet și aveam impresia că sunt învăluită în lumină. Mi se întâmplase un miracol. Eram eu și un soare.
*
Miracolul meu este Klara. Klara de poveste. Mă uit la ea și îi văd lumina și îi mulțumim că ne-a ales.
Nu am aflat niciodată cu certitudine ce s-a întâmplat. Și de ce sarcina mea debutase așa. Am primit mai multe explicații, dar nu o concluzie clară și nici nu a mai contat. Fiecare femeie este diferită, fiecare sarcină este diferită. Vă spun însă cu toată convingerea că fiecare copil este un miracol. Și, deși știițific este foarte clar cum se nasc copiii, ei sunt minuni. Minuni care își aleg părinții, indiferent de cât de buni sau răi sunt ei considerați pe această lume.
*
Îngenunchez în fața ta, femeie care ți-ai pierdut copilul nenăscut, și îți spun cu smerenie: nu ai greșit cu nimic! Nu-ți purta vină! Privește în ochii care îți caută privirea și care au nevoie de tine. Pentru ei ești univers!
Minune…
?
Ce minune. După primul copil, am auzit ce ai auzit tu de trei ori, trei sarcini pierdute. Și apoi a venit el, minunea noastră blonda, care e refuzat sa mai plece. Când ma uit la ei doi, unul mai mare și unul mai mic, ma gândesc ca a meritat toată suferința.
❤️❤️❤️ Să aveți o viață minunată!
M-am emoționat până la lacrimi și cu inima Cât un purice am citit până la final. Minunile chiar există !!! ❤❤❤
? Mulțumesc ca ați citit!
Lavinia, inca imi este greu sa vorbesc, sa ma gandesc la “experientele” prin care am trecut… am trecut prin toate starile posibile si imposibile. In fiecare an, de 6 ani incoace ramaneam insarcinata numai ca nu puteam duce la sfarsit sarcina. Nimeni nu imi dadea un raspuns concret, ba ca sunt oprite in evolutie si “trebuie sa facem ce trebuie facut” ba ca sufar de vreo afectiune etc.( este mult prea mult de spus). Nici acum nu stiu cum am rezistat psihic si fizic, dar astazi dupa 6 ani imi strang in brate minunea, Eva, miracolul si puterea mea! Sper ca cele care au trecut sau trec prin experiente asemanatoare sa nu isi piarda speranta si forta! Te imbratisez cu drag.
Felicitari, Alina! Pentru toată puterea ta, pentru ca nu ți-ai pierdut speranța! Felicitari pentru tot ceea ce aveți acum! Sa fiti sanatoase si sa aveți o viață minunată impreuna! Multumesc pentru ca ai împărtășit cu mine!
Am citit cu lacrimi în ochi. Anul trecut am trecut prin aceleași stări, am avut o sarcină oprită în evoluție, pentru care din păcate nu s-a mai putut face nimic… Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu. Rămân totuși recunoscătoare universului că am o minune de fetiță de 3 ani, care este miracolul meu. Mulțumesc pentru acest articol, te citesc mereu cu drag! Să fiți sănătoși cu toții!
Sa fiti sanatoase si viata sa va aducă numai bucurii! Multumesc ca ai împărtășit cu mine experienta ta! ?
Minunile.chiar exista!! Asta asteptam si noi acum ,sa găsim un medic neurolog si oftalmolog.pediatru pentru problemele micuțului meu de 7 luni. Dacă cunoașteți în străinătate o clinica sau un medic bun pt cele 2 specializări, v-as rămâne recunoscătoare.
Va urmaresc cu drag !
Mulțumesc ca ai impartasit aceasta experienta….Am trecut si eu prin asa ceva, însa nu a fpst un miracol atunci, ci imediat dupa, cand medicul mi- a spus ca doar cu voia Domnului voi mentine sarcina. Sunt cu lacrimile în gat pt ca sunt la servici si nu ma pot desfasura, am pierdut o sarcina dupa lungi tratamante si doua inseminari si cand in sfarsit testul arata doua liniute..s-a oprit din evoluție. L-am certat pe Doamne Doamne, dar El m-a iertat si mi-a daruit o minune de fata care doarme cu iconita sub perna…Acum sunt o mama fericita, cu doua fetite minunate și sincer, as mai vrea inca un copil, dar imi este frica… Te felicit si te admir ca ai avut puterrea de a mai face inca un copil! Te pup!
? Sa fiti sanatoase si viata sa fie tare bună cu voi! Multumesc ca ai citit și mi-ai lăsat și un mesaj cu experienta ta!
Wow! Viata este o minune!❤
Viața chiar este o minune! ?
Trebuie să credem mereu! Noua ni s-a spus la 5 luni jumătate ca bebe are chisturi pe ambii plămâni si sarcina trebuie oprită din evoluție. La o a treia părere ni s-a spus că nu este atat de grav, urmărim sarcina in continuare iar noi credem cu tărie că băiețelul nostru este puternic si va fi sănătos! Indiferent de problemă trebuie să fim optimiști iar daca ceva in interiorul nostru ne spune sa credem ca totul va fi bine, trebuie sa avem incredere in instinctul nostru!
Sănătate multa ție și bebelușului! Doamne ajuta sa fie totul bine! Curaj și putere!
❤️
Minunat ❤️
Eu am un fecior mare…acum 15 ani toata lumea imi zicea sa fac avort pt ca facusem temperatura 40 in primele saptamani de sarcina. Am fost programata la medic sa fac intrerupere de sarcina, dar…n-am putut. Duminica de duminica mergeam la biserica si ma rugam sa am un copil sanatos. M-a ascultat D-zeu si acum e mare si sanatos ❤️❤️❤️
Da…chiar miracol!?
E minunată Klara,….are o privire aparte si e curajoasă si îndrăzneață…asa am vazut-o eu!
??
Sunt o fericita BUNICA, am un nepotel Eric, mic si scump si frumos, nascut acum 2 Ani, 3 luni si 18 zile, de la inceput i-am spus „MINUNE”, „MINUNEA mea”!
Dupa ce-a inceput sa vorbeasca(e destul de vorbaret!), cand il intrebam noi „Cum iti spune tie Bunica”, raspundea rasfatandu-se: „Minune” sau „Minunea mea”!!
Pana la Pandemia asta nefericita, cand nu ne-am vazut timp de 2 Luni si Jumate iar micutul Eric a uitat!
A mai crescut, a invatat intre timp multe, multe altele, a fost tot timpul numai cu parintii lui, care toata perioada pandemiei au lucrat(vorba vine!) de-acasa, iar mamica lui e o mamica super-nemaipomenita si el absoarbe ca un burete totul de la ea!
Acum e Eric!
O minune!!
Sanatate si veselie si fericire tuturor copilasilor din lume!!
Slava Domnului!
Va recomand sa nu mergeti mai devreme de 10 săptămâni la ecograf. Embironul are nevoie de timp pentru sudare. Va recomand sa ascultați toate seminariile Dittei Depner. Toate cele bune!