Vorbește-mi despre tine!

Sau cum să crești un copil care să nu pârască, dar care nici să nu devină un adolescent închis în sine de teamă că va comunica informații catalogate drept pâră, sau un adult care va întoarce spatele atunci când va fi martorul unei nedreptăți.

Drag părinte, îți propun un articol despre metodele pe care eu le folosesc în educarea copiilor mei ca să nu fie pârâcioși dar nici necomunicativi.

*

Într-o familie cu trei copii de vârste apropiate, așa cum este cazul familiei mele, pâra dintre frați poate deveni o problemă cu multe consecințe emoționale și poate provoca dezechilibru și tensiuni majore în relația dintre copii, așa că am descurajat-o în permanență. În plus, pur și simplu nu îmi doresc să am copii pârâcioși! Eu nu am fost un copil pârâcios, dar nici foarte comunicativă nu eram. În copilărie vorbeam puțin și analizam mult. Am făcut echipă cu sora mea mai mică care mi se destăinuia știind că nu-i voi trăda încrederea, tocmai pentru că nu fugeam la mama să o pârăsc, rău intenționat, dacă întârzia acasă.

Dar, ca să nu existe confuzii între descurajarea pârei și comunicarea de informații care pot chiar să ferească un copil de o situație periculoasă, propun să ne reamintim ce înseamnă “a pârî“ așa cum este definit verbul în dicționar: “a da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind, a vorbi de rău, sau a prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele“. (definitie dexonline.ro)

Chiar această definiție ne poate fi ghid în felul în care abordăm tendința copiilor de a vorbi despre faptele altora. Părintele care își cunoaște foarte bine copilul și este mereu conectat cu emoțiile și trăirile lui, poate să anticipeze chiar și după tonalitatea folosită de copil în momentul în care vrea să vorbească despre ceea ce a făcut sau zis fratele, colegul, sau prietenul lui, dacă va urma o confesiune serioasă care trebuie ascultată și gestionată cu atenție ori este o pâră care trebuie oprită imediat. Dacă este vorba despre a doua situație, eu le spun copiilor mei “Vorbește-mi despre tine!“

Acestă sintagmă “Vorbește-mi despre tine!“ este ca o baghetă magică cu care părintele poate gestiona limita fină dintre a nu-l încuraja să pârască, dar a-l determina să comunice cu lejeritate, încredere și siguranță, informații importante.

Vă dau un exemplu banal: Klara, fetița mea mijlocie vine și îmi spune: “Mama, Mathias nu a strâns jucăriile“. Eu îi spun: “Vorbește-mi, te rog, despre tine și despre ce ai făcut tu!“ Ea își pârăște fratele ca să se pună pe ea însăși într-o lumină bună și să atragă atenția în mod negativ asupra fratelui ei. Atâta timp cât eu îmi păstrez dezinteresul față de astfel de informații, arătându-mă însă interesată de acțiunile ei, mesajul este unul corect: atenția mea este îndreptată către ea, ceea ce își și dorea de altfel. Miza pârei pentru copii este reacția părintelui. Dacă pâra îi provoacă părintelui furie, intrigă, nervi sau duce chiar la reacții față de cel pârât, izbânda este totală pentru copilul pârâcios și îl va determina să o facă și pe viitor trecând la o altă etapă: să mintă sau să exagereze în relatări ca să obțină reacții și mai puternice din partea adulților.

Dacă ne păstrăm atitudinea de indiferență față de subiectul pârei, copilul își va pierde interesul. În schimb îi oferim copilului un moment de afecțiune și de dragoste.

Alteori pâra izvorăște din sentimentul nedreptății. Copilul are un set de reguli pe care se străduiește să le respecte, dar când vede ușurința cu care alții le încalcă pârăște, sau, aș spune eu, vrea să vorbească despre acest lucru pentru ca el să primească apoi aprecieri sau poate “o derogare“.

Mathias îmi spune într-o zi: “Mama, colegul din banca din față a venit la școală cu jucării în ghiozdan, deși nu avem voie. S-a jucat cu ele pe ascuns, când nu se uita doamna învățătoare.“

Nu am închis imediat discuția ci l-am întrebat despre ce a simțit el, despre cum a reacționat și am vorbit apoi despre alegerea de a respecta niște reguli, despre încălcarea lor și asumarea consecințelor. Am profitat de context și i-am sugerat că nu trebuie să-l pârască pe colegul lui pentru că ceilalți își vor pierde încrederea în el, dar poate să discute direct cu băiatul despre situație. Nu l-am criticat însă pe colegul lui, nu am cerut detalii despre fapta lui.

Îmi încurajez zilnic copiii să-mi vorbescă despre ei. Despre ce au simțit ei, ce au făcut ei, cum au reacționat și acționat ei în anumite situații.

Natura “pârei“ poate spune multe despre starea copilului și despre nevoile lui. Copiii își doresc mereu atenție, apreciere și recunoașterea meritelor. Trăirile lor, emoțiile, gândurile sunt fantastic de complexe și copleșitoare. Ne iubim copiii, nimeni nu ne pune la îndoială dragostea părintească, dar nu trebuie să uităm să-i asigurăm zilnic de iubirea noastră necondiționată. Deși poate suna a clișeu, cele mai multe probleme care apar în comportamentul copiilor noștri pornesc din nesiguranță, din teama că nu sunt iubiți și apreciați.

Așa și cu pâra.

Dacă reușim să-i facem să înțeleagă ce înseamnă pâra, conotația ei negativă și consecințele sociale pe care trebuie să le suporte un copil pârâcios, în primii ani de viață, până să intre în anii adolescenței, atunci putem să avem încredere că vor gestiona corect acest aspect în grupul lor de prieteni. Vor ști că pâra va însemna trădarea încrederii și va provoca suferință.

“Pâra“ din copilărie va fi înlocuită apoi de “bârfă“ în viața de adult. De altfel, “pâra“ este un fel de bârfă și cred că, într-o formă sau alta, cu toții bârfim. De aceea trebuie să fim înțelegători cu copiii noștri și să le fim mereu un ghid blând.

(articol publicat ca editorial in revista Unica)

2 Comments

  1. Ramona 8 septembrie 2021 at 6:39 am

    Foarte frumoase sunt articolele. Ma ung pe suflet. Multumim pentru aceste sfaturi valoroase! 🤗

    Reply
    1. Petrea Lavinia 8 septembrie 2021 at 7:13 am

      Multumesc mult ca ești aici, mulțumesc ca ai citit!

      Reply

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *