Vreau să fiu actriță! Dar trebuie să mai slăbesc! Dacă aș fi fost mai înaltă…  Ce fac cu complexele mele?! Cu temerile mele?! Un vis și multe frământari care ar fi putut să împiedice o tânără talentată să își urmeze calea. Și-a ascultat însă sufletul, și-a însușit încăpățânarea și independența mamei și, și-a făcut cel mai frumos cadou:

„A-ți urma visul este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care ți le poți face și doar așa o să descoperi cine ești cu adevărat.”

Așa începe povestea Ruxandrei Porojnicu.

O frumusețe de femeie care la 26 de ani este actriță în serialul Coronation Street, un serial englezesc emblematic care continuă să ruleze din 1960. Este cel mai vechi serial din lume și este difuzat în țări precum Canada, Irlanda, Noua Zeelandă sau Africa de Sud.

Ruxandra interpretează personajul Alina, o imigrantă din România care cade pradă sclaviei moderne în Anglia. Serialul aduce în atenția publicului diverse probleme sociale, iar experiența pe care ea însăși a trăit-o când a ajuns în Londra cu 300 de lire în buzunar și visul de a studia acolo actoria, a ajutat-o mult să intre în pielea personajului.

„Acest rol este cu siguranță o încununare a eforturilor pe care le-am depus până acum și o încurajare că sunt pe drumul cel bun”, spune Ruxandra zâmbind și întorcându-se cu gândul către începutul ei de drum în cariera de actriță.

„Trei ani nu țin minte să fi avut timp liber. Eram tot timpul la repetiții, iar în vacanțe lucram la o cafenea în Centrul Vechi.”

În ultimul an de liceu a simțit că vrea să fie actriță, așa că a ales să fie studentă la facultatea de teatru.

„I-am spus mamei ce plan am, și cu toate că banii erau foarte puțini, deoarece părinții mei erau în divorț, mama m-a susținut din prima clipă. Atmosfera caldă și plăcută de acasă se transformase în ceva apăsător care mă seca de energie. Se spune că atunci cand ai un instinct, eul tău interior, trebuie să-l urmezi. Faptul că eu mi l-am urmat și am intrat într-o trupă de teatru, a fost unul dintre cele mai bune lucruri care puteau să mi se întâmple în acea perioadă.”

Tot atunci, Ruxandra a învățat de la profesorii ei de teatru, Gabriela Bobeș și Ionuț Popescu, că „doar prin multă muncă și determinare poți să reușești în viață”.

„Așa a început totul și trei ani nu țin minte să fi avut timp liber. Eram tot timpul la repetiții, iar în vacanțe lucram la o cafenea în Centrul Vechi. 

După anul II de facultate, în vacanța de vară, am decis să plec singură în America cu un program Work and Travel. M-am împrumutat în stânga și în dreapta și am plecat pe meleaguri străine la 20 de ani. Ceva s-a schimbat în mine cu acea experiență. Am văzut ce înseamnă să fii răsplătit pe măsură pentru munca depusă și ce înseamnă să ai un salariu minim pe economie, dar să poți să economisești bani frumoși. Aproape tot ce câștigasem a trebuit să îi dau înapoi oamenilor care mă împrumutaseră însă acest lucru nu a contat, pentru ca eu rămăsasem cu ceva mai de preț, speranța și experiența.”

După această aventură Ruxandra a știut că trebuie să facă tot ce poate ca să studieze mai departe în străinătate. După ce și-a încheiat studiile în România, a plecat la Londra.

„M-am mutat în Londra cu un rucsac plin de vise și puțini bani.”

”Știam că va trebui să încep de jos, să o iau de la capăt în domeniul actoriei și așa cum îmi spuneau alții,  este posibil să nu fiu luată in considerare de companiile de producție din cauza accentului meu. Însă eu mi-am zis că dacă tot încerc să reușesc într-un domeniu, vreau să o fac la cel mai înalt nivel”, spune Ruxandra.

Timp de un an a muncit ca să-și strângă bani pentru noile cursuri de actorie și și-a perfecționat engleza. A făcut chiar și curățenie în imobile nou construite până când și-a găsit un job stabil într-un restaurant italian.

„În al doilea an am început să fac colaborări cu diferiți fotografi și regizori care și ei căutau să capete experientă. În felul acesta am reușit să îmi creez un portofoliu și să semnez un contract cu o agenție destul de bine cotată aici”, își continuă Ruxandra povestea.

Londra i-a vindecat Ruxandrei complexele: „Aici, cât timp ești sănătoasă și fericită în pielea ta, poți să fii oricum și poți să faci orice îți dorești.”

Dacă o privești pe Ruxandra nu ai zice că această fată cu chip perfect și ochi zâmbitori ar fi avut vreodată vreun complex. Nu este însă chiar așa.

„Mereu încercam să slăbesc și aș fi dat orice să fiu mai înaltă. Îmi amintesc de oamenii care îmi spuneau că sunt frumoasă, însă eu nu m-am simțit așa decât mult mai târziu. Este un subiect care mă doare încă și acum pentru că îmi dau seama că nu era nimic în neregulă cu mine, însă tot ce se promova era foarte diferit de mine, iar idealul era să fii slabă și înaltă.

Când m-am mutat în Londra, toată presiunea pe care o aveam pe umeri s-a risipit. Este un oraș atât de diversificat, cu oameni din toate colțurile lumii, încât nu există un standard anume de frumusețe.  Aici, cât timp ești sănătoasă și fericită în pielea ta, poți să fii oricum și poți să faci orice îți dorești. Exemplul cel mai bun este faptul că aici am lucrat foarte mult pe partea de modelling, lucru care în țară nu s-ar fi întâmplat din cauza înălțimii.

Aici am învățat să mă accept așa cum sunt, și toate schimbările pe care vreau să le fac să fie făcute cu iubire, răbdare și întelegere. Suntem diferiți și asta este ceea ce ne face speciali.”

Ruxandra a reușit să își depășească complexele fără să recurgă la schimbări care să o transforme în altcineva. A rămas autentică, iar forța și-a găsit-o întorcându-se către familie.

„Este greu să fii autentic în ziua de azi, dar este și mai greu să nu fii și să încerci să-i imiți pe alții.”

„După ce am obosit în a încerca să fiu altcineva și m-am uitat în jurul meu, în sânul familiei, am avut noroc să le am ca exemplu pe femeile puternice, independente, muncitoare și oneste din familia mea. Așa am înteles că frumusețea adevărată se arată când ești tu însuți, iar succesul nu o să întârzie să apară.”

Pandemia a pus pauză momentan filmărilor și proiectelor Ruxandrei, dar ea a reușit să întoarcă în favoarea ei timpul petrecut în izolare. În plus se antrenează pentru Maratonul Londrei unde va alerga pentru susținerea cauzei victimelor traficului de persoane.

„Simt că mi s-a dat voie, pentru prima oară de când am luat-o pe drumul acesta, să nu mai alerg în stânga și în dreapta.

Stând în liniște cu mine însămi, mi-am întărit credința în faptul că nu avem nevoie mereu de lucruri externe și extraordinare pentru ca să fim fericiți. În primul rând, natura și universul acesta ne oferă motive să zâmbim în fiecare secundă, dacă știm unde să ne uităm. Iar, pe de altă parte, adevărata fericire vine din interior când începi să te iubești cu adevărat pe tine însuți.

Am început să citesc mai mult, să mă uit la filme clasice, să meditez și să fac yoga, să lucrez la un scenariu de film, și multe alte lucruri de care înainte nu prea aveam timp.

Când totul va reveni la normal, îmi voi  scoate toate hainele frumoase din dulap și o să le port când o să simt, fără să aștept un eveniment special. Suntem în viață, sănatoși, putem vedea răsăritul și apusul soarelui! Iată suficiente motive să sărbătorești în fiecare zi!”

Înainte de final, am rugat-o pe Ruxandra să lase aici mesajul ei pentru femeile care nu îndrăznesc să-și urmeze visul:

„A-ti urma visul este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care ți le poți face și doar așa o să descoperi cine ești cu adevărat. Posibil să fie greu, posibil să o iei de la capăt și să trebuiască să începi de jos, să cazi, să te ridici, fără ca prea mulți oameni să aibă încredere în tine. Însă, dacă tu crezi că poți, drumul este pe jumătate parcurs.

Și, până la urmă, avem doar o viață. Ar trebui să o trăim după cum ne spune inima, ea știe exact ce suntem predestinați să facem pe acest Pământ.”