Călătoria către mine

„Mi-e dor de noi”

Când îi spun asta știe că-mi trebuie puțin timp doar pentru noi. Și știu că și lui îi trebuie. Și încercăm să ni-l oferim. Fie că e vorba despre o ieșire într-un loc preferat care înseamnă o cină, un film, o plimbare și neapărat și un brunch a doua zi, înainte să mergem să luăm copiii de la bunici, fie de un răsfăț total de 2-3 zile într-un city break.

Vina

Când îl aveam doar pe Mathias, m-am luptat cu sentimentul de vinovăție. Și în faza în care doar simțeam nevoia să iau o mică pauză de la tot ce presupune viața cu un bebeluș, dar mai ales când l-am lăsat cu mama prima dată și am plecat pentru câteva zile. Deși mă pregătisem psihic și încercam să mă conving că nu e nimic greșit, tot a fost chinuitor. Și a tot fost așa până când m-am convins că Mathias era ok dacă stătea cu bunica 2 zile.

Cum? M-am concentrat pe tot restul timpului în care eram acolo pentru el, uitându-mă în ochii lui când îi vorbeam, conectându-mă cu el și explicându-i fiecare lucru pe care îl făceam, fără atitudinea „e prea mic să înțeleagă”. Nu am plecat niciodată pe furiș, și nu l-am lăsat niciodată plângând în urma mea. I-am spus mereu așa: „mama te iubește tot timpul, și acum când te țin în brațe și când mama este plecată”.

La fel am procedat și după ce le-am avut pe fete. Mi-am gestionat vina, pe care, da!… am simțit-o și după a doua naștere și după a treia. Am vorbit tot timpul cu copiii mei cu gândul că ei mă înțeleg, dar mai ales știind că ei mă simt. Și aici cred că este cheia. Copiii știu tot, dintr-o privire sau o atingere, și au nevoie să simtă o mamă fericită, o femeie împlinită pentru ca ei să se simtă în siguranță.

Liberă să zbor

După ce am înțeles toate acestea, trecute prin filtrul și experiențele mele, m-am simțit liberă să zbor din când în când și să mă bucur inclusiv de câte o mică escapadă în doi.

Și vreau să vă povestesc despre ultima pentru că a fost într-un loc absolut minunat despre care puțini află și îl aleg ca destinație – Grainau, Bavaria.

Pentru mine a fost o surpriză până când am ajuns la aeroport. Nu știam unde o să merg. Nu mai reușisem să plecăm doar noi doi undeva de ceva vreme, ba chiar niște probleme de sănătate ale copiilor ne întorseseră din ultimul drum, așa că soțul meu a vrut să-mi facă o surpriză și nu mi-a spus unde vom călători.

Când ajungem în aeroport, văd destinația – aeroportul Memmingen. Sincer, nici nu știam dacă este în Austria ori Germania. Dau repede pe google `memmingen`, aflu că este în Germania, Bavaria. Caut și niște poze să mă lămuresc de ce o fi ales acest loc, dar nu eram prea impresionată de ce văd. Mi-am spus însă că trebuie să am încredere pentru că știu că el face mereu cele mai bune alegeri. În cele din urmă îl întreb despre ce este vorba și îmi spune că vom zbura în acel orășel, iar de acolo vom lua o mașină închiriată până în Grainau, un sătuc bavarez foarte aproape de granița cu Austria, situat la poalele celui mai înalt vârf muntos din Germania.

„Ok?! Dar de unde până unde?” cer eu explicații. Păi să vezi! „Știi acele screensavere generate automat pe desktop, cu peisaje de vis?! Am văzut unul cu un lac incredibil de frumos în care se oglindea un munte și l-am căutat. Am fost surprins să aflu că este la trei ore de noi! Două cu avionul și una cu mașina. Așa că nu am mai stat pe gânduri și am căutat zbor”, îmi spune el pe scurt povestea despre cum a ales locul care avea să fie peste toate așteptările noastre.

Nu vreau să intru în foarte multe detalii, mai ales că pozele vorbesc de la sine despre minunăția acestui colț de rai pe Pământ, dar vă mai spun despre marea întâlnire cu lacul Eibsee. S-a întâmplat la răsărit pentru ca experiența să fie de neuitat. Lacul se află într-un parc natural, la poalele vârfului muntos Zugspitze. Am intrat pe o cărare foarte ușor de parcurs la pas, prin pădure, și după aproximativ 30 de minute lacul ni s-a arătat în toată splendoarea lui. Este un lac glaciar cu apa fooarte limpede, iar cele câteva insulițe îl fac și mai frumos. Te uiți și nu te mai saturi și ai impresia că ești într-un basm.

Repere

Luate din timp, biletele de avion au fost ieftine (140 de euro pt amândoi, tur-retur). Mașina de închiriat pornește de la 60 de euro pe zi, iar cazarea în zona Grainau – în pensiune tipic bavareză, cu pereții exteriori pictați, cu mobilier pictat și terasă cu vedere spre munte – de la 100 de euro pe noapte.

Închirierea unei mașini merită din plin pentru că fiecare drum în landul bavarez este absolut uimitor. Inclusiv drumul de la aeroport până în Grainau îți taie răsuflarea și te poți opri unde vrei, cât vrei. Spre exemplu, noi ne-am oprit în Kempten, un orășel superb, unde am luat un mic dejun delicios în centrul istoric. Apropo, zborul a fost dimineața devreme, așa că în jur de 9 eram deja în Bavaria.

Eibsee este la 100 de kilometri de Munchen, asta ca alternativă de zbor și cazare. O experiență costisitoare… dar care și-a meritat fiecare euro a fost să urcăm cu telecabina la 3 mii de metri, pe Zugspitze, cel mai înalt vârf muntos al Germaniei, în Alpii bavarezi. Nu mai zic de ce găsești sus pe platou. Un peisaj năucitor și tot felul de alte experiențe autentic nemțești (wurst în chiflă, cu muștar + Germknödel mit Vanillesauce und Mohnzucker, cu această priveliște – priceless 😉 ). Acolo, printre nori, poți trece granița în Austria și există chiar și un tren care te coboară în țara vecină.

O altă experiență de bifat, dacă ajungeți în zonă, este o drumeție până la cascadele Höllentalklamm, aflate în cheile „Valea Iadului”. Nu se numesc întâmplător așa. După aproximativ o oră jumătate de mers pe un traseu montan relativ ușor, temperatura scade drastic și dai de un peisaj dramatic. Te trezești în interiorul cheilor, înconjurat de cascade. Deși peisajul este absolut spectaculos, au fost momente în care m-au trecut fiori reci. Treci dintr-un tunel într-altul pe sub cascade, ajungi pe câte un fir de potecă cu hăul lângă tine, doar să te trezești iar în fața unei vâltori de apă furioasă, și asta când ziceai că deja nu mai are ce să te suprindă. E bine ca, pe lângă echipamentul adecvat unei drumeții pe munte, să aveți la voi și o pelerină de ploaie sau o geacă impermeabilă cu glugă.

Iar dacă nu aveți chef de drumeții mai există un loc minunat care merită văzut și vine și cu altă cascadă la pachet – castelul Neuschwanstein.

Un palat în stil romantic, celebru în rândul atracțiilor turistice din Germania, mai ales că a fost sursă de inspirație pentru castelul Frumoasei din Pădurea Adormită din Disneyland. Noi am ajuns acolo cu mașina din Grainau, iar drumul este el o poveste în sine.

„Mi-e dor de mine!”

Călătoriile în doi, după ce devenim părinți, pot veni și cu tot felul de trăiri, de la vina despre care vă vorbeam la început, la dependența emoțională a părinților față de îndatoririle lor, adică la dependența noastră față de copii și mai puțin a lor față de noi. În trecut, chiar și o singură zi departe de copii mă făcea să mă simt dezorientată, inutilă, mai puțin importantă, dar asta pentru că poate uitasem de mine! Am lucrat însă la acest aspect după ce l-am conștientizat.

Lasă-te să-ți fie dor de tine, dor de el, dor de voi doi, și regăsiți-vă! Asta nu înseamnă că-ți iubești copilul mai puțin ori că ești un părinte rău. Lasă călătoria să fie o regăsire, și nu o fugă!

5 Comments

  1. Avatar Deacu florentina 26 mai 2020 at 1:51 am

    Ca mama de gemene , stiu, cunosc acel sentiment al vinovatiei ca eu plec ,, sa traiesc” fara copiii mei , niste clipe doar pt mine ! Interesanta abordare si util sfat, in acelasi timp! Siguuur, sunt multe tinere mămici in astfel de situație. Pastrati.va dragostea vie , indiferent de cate valuri are viata! Pastrati.va dorul unul pt celalalt! Ce cuvat:DORUL , neaoș românesc , intraductibil ! Ai putea scrie atatea lucruri frumoase despre,, dor”…Te imbratisez! Fiti binecuvantati !

    Reply
    1. Petrea Lavinia Petrea Lavinia 26 mai 2020 at 7:37 am

      Multumesc că împărtășiți mereu cu mine din experiența dvs. de mamă și femeie. Vă îmbrățișez cu drag! 💕

      Reply
  2. Avatar Radu cozmin 27 mai 2020 at 7:27 pm

    Foarte frumoasă poveste

    Reply
    1. Petrea Lavinia Petrea Lavinia 27 mai 2020 at 8:31 pm

      Mulțumesc, Radu! Mă bucur că ai citit și mulțumesc pentru comentariu!

      Reply
  3. Avatar Morogan Elena 3 iunie 2020 at 9:31 am

    Buna Lavinia,am citit pe nerasuflate toate articolele tale! Emani atata caldura si iubire,felicitari pt.frumoasa ta familie! Cat despre escapade in 2..si noi o facem,recunosc ca mi a fost extrem de greu la inceput,dar incet incet mi am dat seama ca nu ii las in drum,ca sunt fericiti la mama si ca noua,adultilor,ne prinde tare bine! Acum sunt marisori,fata are 12 ani si baiatul 10 ani,dar functionam la fel,majoritatea iesirilor cu ei si cate o escapada aduls only. Te imbratisez om frumos!

    Reply

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *