Despre cearta dintre frați

Am vrut să filmez, spontan, o activitate pe care o făceam împreună cu copiii. Desenam, decupam, lipeam. Încă le place foarte mult să facem asta și voiam să înregistrez momentul. Nu aveam nicio intenție prestabilită legată de această filmare. După câteva minute în care fiecare își vedea de treabă, a izbucnit și conflictul între fete. Karin i-a smuls din mână Klarei lipiciul.

De cele mai multe ori un astfel de gest nu se lasă cu un conflict major, cu o criză de nervi sau plâns. Klara este foarte blândă, bună, înțelegătoare, dar acel moment a prins-o când acumulase deja tensiune și frustrare după alte acțiuni ale lui Karin și de aceea am intervenit verbal în favoarea ei. Și despre acest lucru am să vă vorbesc mai pe larg.

Cum și când intervin în conflictele dintre copiii mei

Cred că cel mai sănătos este ca frații să își rezolve singuri conflictele între ei, chiar dacă pentru mine nu este ușor să fiu doar un martor și nici nu îmi iese mereu. Îmi spun că așa cum vor învăța să gestioneze crizele dintre ei, vor ști să își rezolve problemele și în afara casei.

Dacă cearta se întâmplă când sunt în aceeași încăpere cu mine, îi privesc și mă asigur că nu se lovesc. Dacă vor să lovească – lucru care se întâmplă foarte rar – le spun: “Noi nu ne lovim“. Ferm și pe un ton puțin mai ridicat – așa eu le transmit că violența nu este tolerată în familia noastră. Nu glumim și nu ne jucăm legat de acest aspect. Și le explic că loviturile provoacă durere, sau mai rău, răni foarte grave, și dacă acest lucru se va întâmpla va fi trist și cel care a provocat durerea, nu doar cel care suferă fizic.

În alte situații în care cearta dintre ei este la nivel verbal și nu este o criză majoră, nu intervin. Eventual îl invit pe cel mai nervos să își descarce furia pe o pernă. Dacă cearta începe în camera lor, ascult cu mare atenție ce se petrece, dar fără să intru dacă nu simt că s-ar putea afla într-o situție periculoasă. După ce trece conflictul îi rog să își ceară scuze și discutăm despre ce s-a întâmplat.

Din fericire copiii mei nu se bat, foarte rar se întâmplă să se lovească atunci când se ceartă. Cu Karin s-a întâmplat să avem această problemă recent. Și-a lovit frații cu palma și chiar a vrut să-i muște de câteva ori, de aceea am și fost mai fermă cu ea (ca în video) și am intervenit verbal rapid.

Tendința de agresivitate la Karin a apărut după ce a fost mușcată de obraz de un alt copil. Și mi-am spus că această întâmplare este o posibilă cauză.

Chiar înainte de incident, copilașul i-a spus lui Karin că e o gogoașă 🙂

Când lucrurile sunt calme, vorbesc cu Karin despre momentul mușcăturii. Despre faptul că a fost neplăcut pentru ea, că a durut-o, că un astfel de gest nu este un mod de a rezolva o problemă sau de a obține ceva. Am încurajat-o să vorbească cu colegul ei despre mușcătură.

Să-i spună că a durut-o, să-l ierte, și să-l ajute să nu mai facă așa. Cu răbdare va înțelege că nici ea nu trebuie să muște.

Cearta dintre copii provoacă suferință părinților

Astfel de momente sunt foarte delicate și provoacă suferință și părinților. Și în familia copilului mușcat sau lovit de altul, și pentru părinții copilului agresor. M-am aflat în ambele situații. Când Klara avea 2 ani a mușcat un alt copil la grădiniță. M-am simțit groaznic și m-am simțit vinovată.

Am căutat cauza acelui comportament și am încercat să o rezolv. Apăruse sora mai mică și, odată cu ea, nesiguranța Klarei în relația cu mine. Am stat cu teamă multe zile, să nu primesc vestea că a mușcat din nou. Din fericire Klara nu a mai mușcat niciodată. Acel incident m-a ajutat să gestionez mai bine situația în care s-a aflat Karin și nu am reacționat cu furie.

Certurile între frați sau mai rău, bătăile, provoacă suferință, tensiune și stres și părinților. Uneori adulții ajung să se certe și ei din cauza conflictelor dintre copii, mai ales dacă poziția lor nu este aceeași, corectă, fermă și egală în fața lor. Rădăcina geloziei dintre frați, care duce apoi la conflicte majore, cred eu că se află în atenția mamei pentru fiecare dintre copii. Despre asta am scris pe larg și din suflet în articolul “Mama ne iubește pe toți trei, la fel!“

M-am gândit îndelung dacă să fac public video-ul în care fetele mele au un conflict. Sunt într-o ipostază plină de emoții, se plânge, se țipă. Însă și astfel de momente fac parte din viața noastră de familie, chiar dacă copiii mei petrec ore întregi în care se joacă toți trei fără să se certe, se iubesc, se protejează, își poartă de grijă unul altuia.

Important este să fim aproape de ei, să fim atenți și să căutăm adevăratele motive care duc la conflicte între ei și acolo să lucrăm.

*   

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *